Imi place sa calatoresc.

Si daca mie imi place, e perfect.

Anul asta am ales Portugalia.

Ce am vazut, ce am facut, dar mai ales ce am invatat, o sa aflati in cateva pagini de jurnal, aici.
Portugalia e cea mai vestica tara a Europei continentale si cred ca si printre cele mai batrane.
Locuita din vremuri preistorice, a fost una dintre cele mai cuceritoare tari si si-a lasat amprenta in multe locuri din lume. Asa se face ca astazi, avem pe mapamond peste 200 de milioane de vorbitori de limba portugheza. Civilizatia straveche se simte la fiecare colt de strada, in fiecare oras in parte si in fiecare om pe care l-am intalnit, din Lisabona pana la Porto si inapoi.

Lisabona – orasul contrastelor

Strazile inguste din Alfama, pavate cu piatra cubica, mi-au pus la incercare conditia fizica. Au compensat mirosul de sardine fripte si fadoul de la cate o bodega. Plus, privelistea de sus si dansul unor turisti pe esplanada cartierului. Portughezii isi intind hainele la fereastrele caselor, asa ca, din cand in cand mai adie cate o aroma de rufe curate pe sub cate un balcon. #purapoesia e motto-ul desenelor de pe zidurile din Alfama.
Dimineata se aud rotile geamantanelor pe sub fereastra. Turistii vin si pleaca din cel mai vechi cartier al capitalei portugheze. Dupa ce admir privelistea de la fereastra mansardei mele, hotarasc sa beau cafeaua in Belem, cu Pasties de nata alaturi. Aceste prajiturele au fost inventate de calugarii Manastirii Jeronimos, si sunt facute din galbenus de ou cu vanilie si foietaj; se pare ca albusurile erau folosite la apretarea vestimintelor, iar galbenusurile ramase au fost norocul acestor minunatii, peste care daca pui un praf de scortisoara, se transforma in desertul divin, savurate, desigur, in Parcul Vasco da Gama.
Belem este parohia civila a Lisabonei si cartierul in care se regasesc doua dintre monumentele ce se afla pe lista Patrimoniului Modial UNESCO: Turnul Belem si Manastirea Jeronimos. Aici, istoria incepe sa se descopere si simti incarcatura la fiecare pas pe care il faci.
Intr-o zi jumate am invatat ca e important sa pretuiesti ce faci si ca lucrurile simple iti pot face viata frumoasa.

 

 

 

 

 

 

 

 

Merg mai departe cu povestea vizitei in Portugalia si va spun ca e singura tara din lume in al carei vocabular se regaseste un cuvant asemanator cu “dor” din limba romana-”saudade” este cuvantul ce defineste ca stare, ceea e englezii numesc “the love that remains”. In Portugalia, dar mai ales in Lisabona, dorul sau saudade se exprima in fado.

Imi propusesem sa vad si sa simt oceanul. Era unul din visurile mele. Asa ca am pornit spre Cascais si m-am ratacit pe o plaja, Guincho Beach. Pare-se ca era un fel de rai al surferilor. La fel, m-a uimit simplitatatea locului. Toata lumea statea pe prosop, privea oceanul si manca pachetel de acasa. Surferii exersau, iar eu eram in filmul meu; i-am privit doua ore nemiscat. Am nimerit, ulterior, si la Cascais. Un fost sat de pescari, transformat acum intr-o statiune cocheta. Locuintele pescarilor fusesera transformate in magazine cochete sau in hoteluri boutique. Am mancat cele mai bune sardine, la o cantina de pe strada si am baut pina colada direct din ananas.

A doua zi am pornit spre Porto.

Prima oprire – libraria Lello, cica cea mai frumoasa din lume; mi-am luat carti de povesti si am mancat cea mai gustoasa felie de pizza in parcul de vizavi.
Daca ajugi la Porto si nu afli istoria celebrului vin de Porto, nu existi. Eu am aflat ca sunt patru tipuri: white, rose, tawny si ruby si fiecare soi are povestea lui. Am nimerit la turul in franceza si cu aceasta ocazie am realizat ca nu am uitat limba asa cum credeam. Porto e o poezie, mi-a creat senzatia unui oras studentesc. De o parte si de alta a raului Duro este riviera orasului, cu multe magazine dragute de suveniruri si vinuri, dar si cu terase la care te imbie mirosul de peste fript. 
Oameni de orice varsta se bucura de viata. Seara la terasa din coltul blocului e locul ideal de iesit cu prietenii la povesti si la cafea. O discutie cu vecinii mai tineri de bloc, un sfert de ora in fata blocului, e prilej de bucurie. Lucrurile simple fac locurile de apreciat.
Ramas bun, Portugalia, mare placere mi-ai facut!
Calatorul Miniprix

Leave a Reply

*
= 3 + 8